Un paradox tot mai evident afectează crescătorii de oi din România: în timp ce magazinele vând haine din „lână fină” adusă din străinătate la prețuri ridicate, lâna produsă în gospodăriile românești ajunge să fie aruncată sau depozitată fără nicio utilitate.
În satul Lucieni, din comuna Smeeni, tunsul oilor este în plină desfășurare. La o stână locală, peste 350 de animale trebuie tunse pentru sezonul de pășunat.
Problema nu este însă munca în sine, ci cantitatea uriașă de lână care rămâne în urmă și pentru care fermierii nu găsesc cumpărători.
Crescătorul de oi Nicu Prună spune că de la fiecare oaie se obțin aproximativ 3–4 kilograme de lână, ceea ce înseamnă aproape o tonă de lână doar de la turma sa. „O ducem la gunoi, că în altă parte nu avem unde. Am sunat peste tot și nu o cumpără nimeni”, povestește fermierul.
Situația este similară și pentru alți crescători din zonă. Ion Velicu, tot din Lucieni, spune că a depozitat deja aproximativ 700 de kilograme de lână, iar restul încearcă să îl depoziteze în baloți, sperând că va apărea o soluție. „Pe vremuri se făceau pulovere, șosete și multe alte lucruri din lână. Era o resursă valoroasă. Acum cumpărăm produse sintetice, iar lâna noastră ajunge să fie aruncată”, spune fermierul.
Unii ciobani încearcă să folosească o parte din lână pentru izolația saivanelor, însă restul rămâne o problemă fără rezolvare. „Dacă ar veni cineva să o ia, i-aș da-o și gratis, numai să scăpăm de ea”, spune un alt crescător de oi din comună.
Autoritățile locale din Smeeni caută soluții pentru problema care afectează zeci de fermieri.
Viceprimarul localității , Răzvan Necula a declarar că situația s-a schimbat radical față de trecut, când lâna era colectată și valorificată în centre specializate.
„În prezent, doar în această comună se adună peste 50 de tone de lână, iar puținii colectori care mai există oferă cel mult 80 de bani pe kilogram, și doar dacă lâna respectă anumite condiții de calitate.” a mai spus Răzvan Necula.
Pentru mulți crescători de oi, lâna – odinioară un produs valoros – a devenit astăzi o problemă logistică și economică fără soluție clară.
