Seceta prelungită pune la încercare comunitățile din județul Buzău. În comuna Smeeni, ciobanii sunt nevoiți să ceară sprijin autorităților pentru a-și menține în viață turmele. Fântânile au secat, iar singura sursă de apă pentru cele peste două mii de oi rămâne cisterna trimisă periodic de pompierii civili ai primăriei.
„Animalele nu pot fi lăsate fără apă. Dacă nu bem noi, oamenii, nu rezistăm, darămite ele”, spune un crescător, mutat cu turma pe câmp, după ce pășunile au fost pârjolite de arșiță.
Lipsa apei a devenit mai gravă decât lipsa hranei: porumbul abia recoltat asigură resturi pentru hrană, dar setea nu poate fi acoperită decât cu transporturi regulate de la primărie.
Echipa de voluntari face curse aproape zilnic. „De obicei, îi alimentăm o dată la două zile, când ne anunță că rezervoarele sunt goale”, explică un pompier local. Condițiile din teren sunt grele: vegetația este uscată, iar oile consumă mai multă apă decât în anii normali.
Problemele nu se opresc aici. În zona colinară, pe Valea Slănicului, râul care traversa satele a secat pentru prima dată după zeci de ani. Locuitorii din Mânzălești și comunele vecine spun că nici fântânile nu mai oferă apă suficientă, iar ce a rămas este greu de folosit chiar și pentru spălat. „Așteptăm ploaia ca pe o izbăvire”, spun gospodarii.
Specialiștii avertizează că peste zece mii de locuitori din cinci comune riscă să rămână fără apă potabilă din cauza secetei pedologice.
În tot județul, oamenii privesc zilnic cerul în speranța unei ploi care să mai salveze puținele rezerve rămase.
