Crăciunul este cea mai aşteptată sărbătoare, nu doar pentru colindele frumoase şi mesele îmbelșugate, ci și pentru tradițiile menite să vestească naşterea lui Iisus. Unul dintre obiceiurile creștine care dăinuie de peste o mie de ani pe meleagurile noastre este „Umblatul cu icoana”.
Înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, preoţii bat pe la uşile credincioşilor, spre bucuria mai ales a bătrânilor și bolnavilor.
Icoana nașterii lui Isus este scoasă din biserică, în aceste zile, și dusă de preoți și dascăli în gospodăriile enoriașilor. La Gherăseni, în județul Buzău, mersul cu icoana în sat este respectat cu sfințenie de toată comunitatea.
Pentru că parohia este mare, preotul și dascălul bisericii din Gherăseni merg cu icoana la enoriași, de dimineață, până seara târziu.
Preotul îmbrăcat în reverendă merge pe la toate gospodăriile cu icoana nașterii lui Iisus, cântând troparul acestei sărbători. Binecuvântează pe fiecare credincios în parte, dar şi pregătirile casei pentru întâmpinarea Crăciunului.
Pe lângă obiceiul plin de semnificaţii creştine, umblatul cu icoana este şi un bun prilej pentru preot de a intra în legătură cu familiile enoriaşilor, de a le afla bucuriile şi încercările prin care trec. „Sufletul plutește când părintele vine și ne vestește nașterea Mântuitorului și-l așteptăm nu numai în perioada asta. Mereu îl așteptăm. Simt o ușurare, simt ca și cum aș fi ca un fulg, nu știu cum să mă exprim, dar sunt foarte ușurată”, spune o enoriașă din Gherăseni.
Umblatul cu icoana pentru a anunţa Naşterea Domnului este o rânduială foarte veche, de pe vremea când Crăciunului şi Boboteaza se sărbătoreau împreună, în ziua de 6 ianuarie.
