Dealul Istrița, loc de aclimatizare a soiurilor exotice: se cultivă kiwi, rodii și kaki

476

Clima din ce în ce mai caldă ne va da posibilitatea să creștem plante exotice în propria grădină. O spun cercetătorii din domeniu, care pregătesc deja câteva soiuri aduse de pe meleaguri îndepărtate. Rezultatele se văd, astfel că în curând vom mânca, de exemplu, fructe de kiwi crescute în sol românesc.

Alte fructe exotice precum kaki și pawpaw sunt în curs de aclimatizare, în Stațiunea de cercetare pomicolă Istrița. Dacă vor trece de perioada de probă, vor putea fi crescute și de alți cultivatori de la noi din țară.

Cu o istorie îndelungată în cultivarea și altoirea pomilor fructiferi, Stațiunea de cercetare pomicolă Istrița de Jos, din județul Buzău, dă startul unor culturi horticole noi pentru români, din soiuri asiatice sau americane.

În livada experimentală de la poalele Dealului Istrița au rodit primii butași de kiwi, o varietate cu fructe mai mici decât ce cumpărăm din supermarketuri, dar mai gustoase și pline de vitamine.

”Specia noastră face fructele ceva mai micuțe, în jur de 20 de grame, care nu are perișori pe fruct. Se poate consuma ca atare, este foarte bogată în vitamine, mai ales vitamina C, mai mult decât citricele, lămâia, chiar și decât cătina. Poate avea fructe verzi, roșii și violet. La gust se aseamănă cu kiwi-ul, dar un pic mai dulce”, explică Andrei Tabacu, inginer Stațiunea de cercetare Istrița.

Planta, originară din China, este studiată de câțiva ani de horticultorii români. De doi ani crește în pepiniera stațiunii Istrița de Jos, pentru ca cercetătorii să observe cum se adaptează la arealul pedoclimatic al zonei. Rezultatele sunt îmbucurătoare, spun hortiucultorii buzoieni.

”Este în al doilea an de la plantat și deja a rodit. Iarna este sensibilă la frig, din ce am observat. Specia îngheață la minus 20 de grade, dar noi, ca să o protejăm iarna, o îmbrăcăm în zona inferioară cu paie. Trebuie să fim atenți să nu băltească apa în jurul ei”, spune Andrei Tabacu.

Cercetătorii stațiunii pomicole spun că planta nu are dăunători; prin urmare necesită cheltuieli mai mici de întreținere. Se poate cultiva în zonele de câmpie și poate lua locul unei livezi clasice de meri. Plantația experimentală de la Istrița se întinde pe o suprafață de o sută de metri pătraţi și a fost înființată cu scopul de a constata dacă în România pomicultorii pot opta pentru o cultură de kiwi.

În lotul demonstrativ înființat în urmă cu doi ani la Stațiunea de cercetare de la Istrița dau roade și alte plante străine până de curând climei și solului din țara noastră.

Sub o folie menită să le protejeze de soarele puternic, plantele de Asimina, mai cunoscute sub denumirea de Pawpaw, sau „banana nordului”, sunt în al doilea an de viață și mai au cam tot atât până să facă primele fructe.

Planta a fost adusă din Ohio de niște români care au aruncat semințele în grădină și au fost surprinși să vadă că s-au prins. ”Fructele au formă alungită iar când se coc au pulpa galben-aurie și cu o consistență cremoasă. Zici că e budincă. Este bogată în potasiu”, precizează Andrei Tabacu, inginer la Stațiunea de cercetare Istrița.

Tot în stațiune sunt dezvoltate, ca parte din culturile experimentale, și plantații de kaki și rodie. Toate aceste specii de plante nu sunt de vânzare până nu se încheie perioada de cercetare.

Unul dintre fructele aclimatizate în stațiunea buzoiană care dau semne că pot fi cultivate în curând în România este curmalul chinezesc. ”Are fructele mari și pot ajunge la dimensiunea unei prune. Sunt foarte bogate în vitamina C. Am constatat însă că este oarecum sensibilă la ploaie”, spune specialistul stațiunii experimentale.

Stațiunea de cercetare pomicolă, de la poalele dealului Istrița, este din 2005 parte a Universității de Studii Agronomice. Acolo merg grupuri de studenți și cercetători pentru studii sau lucrări de specialitate.

Nu întâmplător a fost ales dealul Istrița ca loc de aclimatizare a soiurilor exotice. Versanții sunt expuși la soare cât e ziua de lungă iar solul calcaros înmagazinează căldura și o degajă noaptea. Sudul Europei mai are astfel de condiții și, de aceea, migdalii și smochinii se simt la poalele Istriței la fel de bine ca pe țărmul Mediteranei.