Temperaturile înregistrate în această iarnă în România sunt cu mult mai ridicate decât normalul perioadei. Cercetătorii vorbesc deja despre o anomalie climatică ce ar putea afecta grav culturile agricole, pomii şi viţa de vie. Grav este că lipsa gerului și a stratului protector de zăpadă vine pe fondul unei secete deja existente.
Căldura nefirească din timpul zilei afectează cel mai mult culturile din câmp, care la această dată ar fi trebuit să hiberneze protejate de un strat de zăpadă.
Grâul ar fi avut nevoie de temperaturi scăzute pentru un curs firesc în dezvoltare însă el a înfrățit prea devreme și, pe alocuri, a început să se usuce.
”Grâul se poate vedea ici-colo cum a fost afectat de rugină; frunzele se usucă și sunt înlocuite. Credeam că e de la erbicare dar nu, este de la temperaturile nefirești și lipsa stratului de zăpadă care ar fi protejat față de extreme”, spune Vasile Crăciun, agricultor.
Un alt mare pericol pentru agricultură îl reprezintă bolile şi dăunătorii, care în aceste zile cu climă anormală se conservă bine pe terenurile deja înverzite. ”Fiind timpul mai cald, este invazie de dăunători. Noi am respectat rotația culturilor și suntem mai bine însă prin alte părți este prăpăd”, spune agricultorul buzoian.
Vremea caldă de la mijlocul iernii derutează pomii fructiferi și vița de vie, care tind să înmugurească mai devreme, înainte să treacă pericolul înghețului. Schimbările bruște de temperatură, în ianuarie sau februarie, ar putea cauza dispariția mugurilor şi implicit compromiterea culturii.
”Riscurile sunt multiple dacă vine gerul de minus 15, 18 grade, brusc, de la 8 grade cu plus. Acum e o mișcare a apei în coardă și nu e pregătită pentru a suporta o scădere bruscă de temperatură. Afectează în primul rând ochiul și lăstarii din primăvară și la geruri puternice afectează chiar lemnul, coarda. Se usucă în primăvară și rămâne uscătură”, explică Lică Lupu, viticultor din Breaza.
Temperaturile exterioare extrem de ridicate din decembrie și ianuarie dezechilibrează viața plantelor, care ar trebui să se află iarna în etapa de repaus. Teoretic, abia în primăvară ar trebui să ajungă în faza de pornire în vegetaţie, apoi de înflorire.
”Sunt derutate fenofazele plantelor; practic nedelimitarea anotimpurilor așa cum era cândva face ca unele plante să pornească în vegetație, să iasă din starea de repaus. Vedem verdeață pe câmp pentru că ierburile încă nu au murit. Pe lângă acestea, se conservă foarte bine dăunătorii. Aceștia se păstrează bine la temperaturi ridicate și dacă nu vom avea îngheț vom fi nevoiți să aplicăm multe tratamente pentru combaterea lor”, susține Costel Vânătoru, horticultor.
Potrivit cercetătorilor, o plantaţie care a intrat în vegetaţie iarna şi apoi a fost lovită de îngheţ poate să se usuce complet sau să aibă pierderi mulţi ani la rând.
”Ar trebui să avem covor de zăpadă, pentru protecție împotriva vântului, schimbările climatice și temperaturi scăzute. Frigul le-ar pune în stare de repaus și pe urmă ar menține starea de sănătate, dăunătorii ar fi distruși și plantele nu ar fi în suferință”, spune cercetătorul buzoian.
Specialiştii în horticultură susţin că în viitor ne aşteptăm la o intensificare a anomaliilor generate de schimbările de climă, precum înflorirea repetată a pomilor.
