Câmpia Bărăganului este teritoriul din România în care natura se dezlănțuie cu toată forța și iarna și vara. În anotimpul cald, este supus fenomenelor extreme precum furtuni de praf sau secetă, care deteriorează solul, iar iarna este expus celor mai puternice viscole. Potrivit istoricilor, numele Bărăgan ar proveni din vechiul cuvânt turcic «Buragan» care înseamnă vârtej, furtună, vifor, o trăsătură a climatului specific ţinuturilor de stepă.
Câmpia Bărăganului este delimitată în sud și est de Dunăre, iar în nord de râul Buzău. Limita vestică este un aliniament care unește localitățile Buzău-Urziceni-Budești-Oltenița.
Evocat în operele marilor scriitori ai literaturii române, Bărăganul îşi trage numele dintr-un cuvânt turcic, Buragan, care înseamnă vârtej, furtună sau vifor.
Istoricul Constantin C. Giurescu menționează că Buragan înseamnă, în vechea turcă, „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. La rândul său, Nicolae Iorga preciza că termenul atestat pentru prima dată în anul 1597 provine de la Pecenegi, dacă nu de la vechii sciți turanici, pentru a numi aspectele deșertului, „bărăgan” și „curgan”.
Ţinutul dur al Bărăganului este evocat şi în operele marilor scriitori. „Ciulinii Bărăganului“ este numele romanului scriitorului Panait Istrati, în care autorul prezintă obieciurile şi tradiţiile specifice zonei de câmpie, la începutul toamnei, când în câmpia Bărăganului ciulinii smulși de vânt se lasă purtați pe drumuri.
Câmpia Bărăganului se află în sud-estul României și este cunoscută pentru vegetația de stepă, aspect generat de climatul deosebit de aspru. Verile sunt foarte fierbinți și uscate iar iernile, foarte geroase cu bătăi de crivăț.
De ce este Bărăganul cea mai aspră zonă a țării
Vântul și precipitațiile insuficiente sunt problemele grave ale Bărăganului, susține academicianul Costel Vânătoru, de la Stațiunea de Cercetare Legumicolă Buzău.
”Prima mare problemă în această parte a țării este cea a precipitațiilor. Pentru a avea culturi bune, noi avem nevoie de un regim al precipitațiilor de 800 de litri pe metru pătrat însă aici media se subțiază la 500 și chiar sub 500 de litri pe metru pătrat anual. Este deci un deficit foarte mare de apă anual. Sunt foarte puțini anii în care precipitațiile sunt repartizate uniform”, spune cercetătorul.
Majoritatea suprafețelor din Bărăgan sunt afectate de procesele de degradare, la extinderea acestui pericol contribuind o serie de factori naturali. Este vorba despre creşterea frecvenţei şi intensităţii perioadelor secetoase, pe fondul unei încălziri globale.
Este dăunător și factorul antropic precum precum cultivarea excesivă a terenurilor, de tip monocultură, efectuarea lucrărilor solului perpendicular pe curbele de nivel, degradarea păşunilor prin suprapăşunat, creşterea demografică etc.
Secetele îndelungate intensifică procesele de degradare a terenurilor, care la rândul lor accentuează aceste perioade cu deficit de apă. Peste aceste aspecte se suprapune și efectul eolian foarte agresiv.
”Marea problemă a Bărăganului este aceea că în 305 zile din an bate vântul cu peste 4 metri pe secundă, deci peste 40 de kilometri pe oră. Aceste vânturi deranjează foarte mult plantele și afectează profund solul. Vântul usucă solul, mai ales că aici vorbim deja de un deficit, apare fenomenul de crustă, apoi cel de eroziune a solului, deci de degradare accentuată. Vântul este factorul principal care contribuie la tasarea solului, este cel care bătătorește pământul”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.
Efectul distructiv al curenților puternici de aer este consecința distrugerii perdelelor forestiere de pe culoarul direct al crivățului, spune Vânătoru.
”Noi avem în această zonă trei tipuri de vânturi. Cel mai periculos pentru Bărăgan este crivățul, care se formează în taigaua sisberiană și își arată forța aici. Neîntâlnind obstacole este foarte puternic. Mai avem și austrul, care vine cu forță în timpul iernii, dar este oarecum atenuat de arcul Carpaților, fiind un vânt mai domol. Mai avem de asemenea, un vânt de vară, Băltărețul. De multe ori bate fără să aducă precipitații și de aceea a fost numit și Sărăcilă în popor. Aduce ploi de vară în cantități nesemnificative”, spune Costel Vânătoru.
Bărăganul, în pericol de deșertificare
Comunitățile din acest areal se confruntă frecvent cu fenomene extreme ale naturii, care sunt amplificate în ultimele decenii de încălzirea globală, conform unor studii. Specialiștii au constatat inclusiv tendința de degradare, deșertificare, a terenurilor din Bărăgan.
Potrivit tezei de doctorat a ing. Andrei George Vrînceanu, de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie Bucureşti, ”observaţiile din cadrul staţiilor meteorologice au arătat o creştere seminficativă a temperaturii aerului şi solului în intervalul mai-august, care se suprapune peste deficitul de precipitaţii care caracterizează acest interval, favorizând astfel declanşarea proceselor de degradare-deşertificarea, fenomen ce caracterizează întreaga Câmpie Română, Dobrogea şi cea mai mare parte a Moldovei”.
Principalele procese de degradare fizică care induc riscul de apariţie a fenomenului de deşertificare sunt destructurarea agregatelor de sol şi apariţia crustei, la care se adaugă fenomenul de eroziune hidrică şi eoliană.
Sub aspect chimic şi biochimic principalele procese de degradare care amplifică riscul de apariţie a deşertificării este scăderea fertilităţii prin reducerea conţinutului de materie organică şi salinizarea solurilor.
