Comunitățile rurale din jidețul Buzău, cele mai afectate de fenomenul depopulării

Comunitățile de la țară sunt cele mai afectate de fenomenul îmbătrânirii și, inevitabil, al depopulării. Un astfel de exemplu l-am găsit la doar 20 de kilometri distanță de orașul Buzău.

Maria Ilie are 82 de ani și este unul dintre puținii localnici din Valea Puțului. În cătunul ascuns între dealurile de lângă orașul Buzău doar o mână de oameni mai viețuiesc. „Înainte eram mai mulți, dar acum te vezi unul cu altul cine știe când. Aici e o casă locuită, dincolo sunt două, trei curți părăsite, apoi iar o casă cu un bătrân, lângă magazin, jos, mai sunt două case. Aici era lume, dar s-a dus”, ne arată doamna Maria.

În jur, casele părăsite, doborâte de ploi, furtuni și zăpezi, sunt mai multe decât cele locuite. Pâlcul de case este atât de izolat încât mai des apar sălbăticiunile pe ulițe. „Era bine pe vremuri în Valea Puțului. Era tineret mult. Acum mai suntem doar vreo patru bătrâni, apoi ne ducem și noi și mai rămân doar câțiva”, ne spune doamna Maria.

Localnicii din satul Valea Puțului erau cu sutele înainte de Revoluție, însă generațiile parcă s-au evaporat în mare grabă. Cei mai tineri dintre localnici au în jur de 60 de ani iar copiii lor au fost ultimii care au mers la școala din centrul satului. Învățau peste 20 de copii, până în urmă cu vreo două decenii.

Acum, din clădirea în care mulți săteni au învățat să scrie și să citească, doar o fărâmă de zid a mai rămas. „Acolo mai sunt câteva cărămizi, atâta a rămas, că școala a fost furată bucată cu bucată. Înainte avea gard școala, dar și ăla a dispărut. Acuma s-a dus totul, copiii au crescut, au plecat și rămânem din ce în ce mai puțini”, mărturisește bătrâna din Valea Puțului.

Doamna Maria locuiește într-un colț de sat cu multe gospodării părăsite. Ne povestește cu nostalgie despre vecinii ei, soții Cucu, pe care copiii lor din București i-au luat pentru a nu-i lăsa pradă neputinței bătrâneții. Sunt plecați de mulți ani din casa veche de aproape o sută de ani care, cândva, era mândria satului.

Din gospodăria acestei familii au rămas doar amintirile. Am descoperit pe prispă câteva fotografii alb-negru înrămate, din tinerețea proprietarilor, prăfuite și neclintite de peste 20 de ani, de când a fost părăsită locuința. „A fost o casă frumoasă care acum a ajuns în paragină, pentru că proprietarii au plecat iar acum copiii nu au cui să o vândă”, ne spune doamna Maria.

Domnul Fănel Poșircă se numără și el printre puținii localnici ai satului Valea Puțului, în care mai viețuiesc cel mult 20 de familii. Locuiește singur și muncește cu ziua pe la vecini, pentru că pensia din agricultură nu-i ajunge de la o lună la alta.

Își aduce aminte cu nostalgie de vremurile demult apuse când satul fremăta de tineri dornici de muncă. „Am lucrat aproape 20 de ani la CAP. Era lume multă în sat. Eram aici trei echipe de oameni care plecam dimineața pe câmp. Acum, adio, dacă nu e CAP. Dar nici dacă era nu avea cine să mai muncească. Aici sunt multe case părăsite. Unii au plecat, alții au murit, s-au mutat la cimitir”, spune Fănel Poșircă.

Chiar dacă este aproape de orașul Buzău, cătunul Valea Puțului, din comuna Merei, pare înțepenit în secolul trecut: are drumuri de pământ iar utilitățile se rezumă la rețeaua de curent electric. Tocmai de aceea, cred mulți dintre oamenii rămași în sat, a și fost părăsit de către consătenii lor mai tineri, dornici să aibă condiții civilizate de trai.

Bătrânii dispar pe rând și, odată cu plecarea lor, împing satul către dispariția de pe fața pământului în următoarele decenii. Fenomenul depopulării și al îmbătrânirii populației țării este confirmat de rezultatele ultimului recensământ.

Suntem doar 19 milioane de români, cu peste un milion mai puțini decât în urmă cu zece ani, iar indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciat cu aproape 20 de puncte procentuale.