Prețul ovinelor a scăzut atât de mult, încât crescătorii preferă să țină animalele, în speranța că va trece criza. Sunt puțini cumpărători locali, pentru carmangerii, carnea de oaie nefiind foarte consumată de români iar marii comercianți care livrează în țările arabe impun prețuri foarte mici, de 6 lei/kg.
Ioana Toma deține aproape 500 de oi în ferma sa din comuna Cilibia. Va avea și mai multe, anul viitor, în aceeași perioadă, deși buzoianca și-ar dori mai degrabă să scape de această afacere devenită păguboasă.
Creșterea ovinelor a devenit o povară, mai ales în ultimii ani în care seceta a redus mult posibilitățile de hrănire și adăpare, iar vânzarea animalelor a intrat în stagnare din cauza prețurilor extrem de mici pe care le impun samsarii.
”Din cauza secetei, cu apa stăm prost, cu mâncarea la fel de prost. Sunt costuri mari pentru creșterea oilor și cu toate astea m-au sunat samsari să le vând cârlanul cu 6 lei. Păi, cum să dai un miel cu 6 lei kilogramul? E bătaie de joc. Cum e posibil ca o oaie bătrână să fie 50 de lei? Și kilogramul de fasole e mai scump iar pentru creșterea unei oi investești mult”, spune, revoltată, Ioana Toma.
Ioana Toma, ca și alți crescători de ovine, preferă să țină animalele, în speranța că va trece criza. În plan local, sunt numărați pe degete cumpărătorii, pentru carmangerii, carnea de oaie nefiind foarte consumată de români.
”S-au vândut mieii doar de Paște dar în restul anului deloc. Tineretul nici nu prea mai mănâncă în această perioadă carne de oaie. Apoi, câte carmangerii să fie ca să cumpere toate oile de la crescători.
Oaia nu se vinde bine nici la Buzău, unde sunt multe produse tradiționale pe bază de carne de oaie, precum cârnații de Pleșcoi și ghiudemul.
Dacă afumăturile cu carne de oaie în conținut se găsesc în mai multe magazine de produse tradiționale din Buzău, carnea proaspătă de oaie și berbecuț este mai greu de găsit.
