Repertoriul cântăreţilor din Bărăgan care merg la colindat în perioada sărbătorilor de iarnă este unul aparte, pentru că este constituit din așa numitele colinde antifonice.
Tradiţia acestor cântece cu nume ciudat este păstrată de peste patru secole. Grupul este format doar din băieți şi se împarte în două, iar cel de-al doilea preia linia melodică a ultimei silabe a primului.
Organizaţi în cete de 9 până la 18 bărbaţi, colindătorii din Smeeni sunt unici în ţară pentru colindele lor moştenite de la strămoşi.
Repertoriul cântăreţilor din Bărăgan este însă unul aparte, este unic în ţară pentru că este constituit din 8 colinde antifonice – grupul de bărbaţi se împarte în două şi cel de-al doilea preia linia melodică a ultimei silabe a primului, apoi cântă cu toţii la unison.
Ele nu se mai aud astazi decât în această localitate. Se cântă pe rând, la fiecare casa colindată, astfel încât cel colindat aude altceva decât vecinul său.
Autenticitatea şi frumuseţea acestor colinde au făcut ca ele sa fie auzite in multe colţuri din ţară, grupul de colindatori ” Valea Calmăţuiului” fiind invitat, în nenumărate rânduri să încânte multe oficialităţi buzoiene şi de la nivel naţional, colinda lor ajungând chiar şi la Parlamentul României.
Pe vremuri, străbunicii şi bunicii tinerilor care astăzi sunt în ceata „Valea Calmăţuiului” vizitau numai gospodăriile fetelor tinere, de măritat. Mergeau la geamul lor se dispuneau în semicerc şi interpretau colindele antifonice, cu urarea ca fecioarele să îşi găsească ursitul în anul ce vine.
Tot in urmă cu zeci de ani întreaga vatră a comunei Smeeni era inundată de circa 10 cete de colindători, totalizând cam 60 de tineri.
