În timp ce mulți români apți de muncă stau cu mâna întinsă la ajutoare, munca în grădini este făcută de bătrâni. Pe Codina Nancu, de 86 de ani, o găsim zilnic la cules de ceapă, cot la cot cu grădinarii de la marginea orașului, mai tineri decât ea dar nu cu mulți ani. Stana Jipa este și mai în vârstă. Bătrâna vinde legume și zarzavat în piața centrală a Buzăului. Ambele spun că munca le-a prelungit viața.
Criza forței de muncă afectează aproape toate domeniile de activitate, însă agricultura pare să fie cea mai atinsă. În toate etapele muncii la câmp se simte lipsa mâinii de lucru, acest fenomen acutizându-se în perioada de recoltare, când roadele pământului trebuie culese într-un anumit interval de timp.
Pentru că fermierii trebuie să se descurce cumva, ei apelează la ajutorul bătrânilor care mai sunt în putere și au încă respect pentru muncă. Codina Nancu, Didina cum îi spun apropiații, muncește din zori la cules de ceapă, pe terenurile legumicultorilor de la marginea Buzăului.
Are 86 de ani și scoate legumele din pământ cu aceeași forță și-n același ritm ca celelalte muncitoare, cu 20, cel mult 30 de ani mai tinere. La câmp, rar mai vezi zilieri sub 50 de ani, spune tanti Didina. ”Eu de la 6 ani muncesc dar acum s-au schimbat oamenii. Eu nici pe copiii mei nu i-am luat la grădină și i-am dat la serviciu”, spune Codina Nancu.
Bătrâna își ajută acum niște vecini, pe care îi știe din tinerețe. ”Ne ajutăm reciproc, pentru că nu mai avem de unde aduce oameni la grădină. Mergem și noi la dânșii, mai facem schimb de produse, le dăm ce trebuie pentru toamnă și așa ne descurcăm”, spune Elena Chiriță, legumicultor.
Codina Nancu a fost nevoită să muncească de mică pentru că avea mulți frați iar părinții trăiau numai din grădinărit. Spune că munca zilnică și alimentația simplă au ajutat-o să aibă viață lungă.
”Dacă eu nu râcâi în pământ o zi, mor. Să râcâi eu în pământ, la câmp, asta îmi place cel mai mult. Am mâncat mămăligă coaptă pe plită, cartofi rasol, multe legume. Până făcea mama ciorba, mâncam două mămăligi. Beau și câte o țuică, beau și câte o bere, ăsta e secretul”, spune tanti Didina.
Pe bătrâna Codina Nancu, munca îi alungă toate supărările. Cu glumele sale, este sufletul muncitoarelor din grădină și nimic nu trădează că a traversat o perioadă grea, prin pierderea soțului și a unuia dintre băieți.
Mulți bătrâni se încăpățânează să rămână în câmpul muncii, fie din nevoia de a completa venitul lunar, fie din obișnuință. Stana Jipa are 87 de ani și este cea mai îndrăgită precupeață din Piața Centrală a Buzăului.
A fost șoferiță de autobuz în Caransebeș și a ajuns în Buzău după soț. A lucrat apoi în construcții însă cea mai mare parte a vieții a petrecut-o între tarabele pieței din Buzău. Vinde legume și zarzavat de peste 50 de ani. ”Parcă o cunoaștem de când lumea”, spune o clientă de-ale bătrânei.
În ciuda vârstei înaintate, Stana Jipa are un program extrem de obositor. Trebuie să ajungă în zorii zilei în piață, pentru a-i prinde pe fermierii care aduc marfă. A învățat toate dedesubturile negoțului, de la a-și aranja frumos marfa, până la a le zâmbi clienților.
”Eu spăl roșiile, morcovii, le fac frumoase, pentru că așa trebuie. Am clienți care îmi întind bani fără să cumpere, de milă, dar eu le zic că trebuie să ia neapărat ceva. Dimineață la 6 trebuie să fiu aici”, spune Stana Jipa.
Statistica arată că aproape o treime dintre locuitorii județului Buzău sunt pensionari, iar în ultimii ani o mare parte din populația activă a judeţului a plecat în altă parte. Mulţi dintre cei care au rămas trăiesc din ajutoare sociale.
