Vinetele albe pătrund încet dar sigur în preferinețele culinare ale românilor. Legumele exotice au o pulpă untoasă, semințe abia sesizabile şi oxidează mai greu decât pătlăgelele închise la culoare.
În plin sezon al conservelor, gospodinele aleargă în pieţe după gustoasele legume, pentru a le transforma în salate sau zacuscă.
„Eu cumpăr de câțiva ani numai vinete albe, pentru că am văzut cât de bune sunt. Gustul și aroma sunt mai intense, sunt mai consistente decât vinetele clasice, nu au acea amăreală, nu au sâmburi iar salata are un aspect plăcut”, ne spune doamna Ana, clientă a unui producător de legume cu tarabă în piața din municipiul Râmnicu Sărat.
Mircea Tatu, legumicultor din comuna buzoiană Cochirleanca, vinde pătlăgelele albe cu cinci lei kilogramul, cu un leu mai scump decât cele negre. Spune că vânzările din această perioadă sunt mai mari decât anul trecut.
„Eu aproape că mi-am dublat suprafața cultivată cu vinete albe, pentru că am siguranța că le vând. Am clienții mei care numai așa ceva cumpără. Au avut curiozitatea să le guste, apoi s-au convins că sunt vinete de calitate”, spune Mircea Tatu.
Prima vânătă alba românească este cultivată de peste 15 ani pentru seminţe şi răsaduri în serele Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău.
De doi ani, vânăta albă este în studiu și la nou înființata Bancă de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, condusă de cercetătorul Costel Vânătoru. Acesta spune că există diferenţe mari între cele două varietăți de vinete.
”Vânăta albă are o pulpă untoasă, se prepară foarte bine şi are aspect atât comercial cât şi la mâncare. Dacă cealaltă se închide la culoare în salată, aceasta este mai deschisă la culoare pentru că oxidează mai greu”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.
Specialiştii BRGV Buzău spun că vinetele albe pot fi consummate şi de către persoanele care se ştiu cu toleranţă scăzută la consumul de preparate din vinete.
Semințele vinetelor au o uşoară toxicitate și mulți acuză o greutate la stomac, din cauza solaninei din compoziția lor.
