Povestea moşierului care a făcut din Bărăgan cea mai mănoasă câmpie a României. Ce avere fabuloasă avea

41

Moştenind spiritul întreprinzător al tatălui, neam de oieri Seceleni, negustori şi arendaşi, fraţii Dumitru şi Nicolae performează, la cel mai înalt nivel, în domeniul agricol. Astfel, Dumitru N. Seceleanu devine primul moşier al Bărăganului rămas în istorie prin introducerea în România a unor noi grâne şi experimentarea sistemelor de irigaţii văzute în Egipt.

„Înzestrat cu calităţi sufleteşti extraordinare, însuşindu-şi prin erudiţie cunoştinţe cu totul temeinice, muncitor neobosit, Dimitrie Seceleanu creează în Bărăganul pustiu şi misterios de odinioară un descălecat, colonizându-l şi transformându-l într-una dintre cele mai mănoase câmpii ale ţării,” aşa scria în articolul Moartea unui plugar de seamă, publicat în ziarul „Universul”, nr.139, din anul 1932, la decesul moşierului care reuşise să strângă o avere fabuloasă.

„Neam de oieri, Secelenii au coborât în Vechiul Regat muşcaţi de patima muncii”, scrie istoricul Georgeta Filitti în lucrarea despre neamul acestor ţărani isteţi şi harnici care şi-au depăşit condiţia, „Personalităţi ialomiţene: Dumitru N. Seceleanu (1857-1932).

Despre Dumitru Seceleanu, istoricul spune că avea o serie de trăsături atipice ţăranului român obişnuit: deschiderea spre nou, curiozitatea spre alte lumi, încrederea în ştiinţă. A iubit pământul, a căutat mereu noi metode de a face agricultură şi a fost un adevărat filantrop faţă de oamenii simpli ai satelor. Dumitru Seceleanu s-a orientat de tânăr spre afaceri în agricultură. A început cu arendarea moşiei Iazu din Ialomiţa, de 8.000 de pogoane, iar peste 25 de ani a ajuns la 75.000 de pogoane, exploatate în regie sau arendate. A avut astfel în grijă moşiile Călăraşi, Lichireşti, Bucu, Mărculeşti şi Slobozia, toate din Ialomiţa. A pus bazele primului sindicat agricol din Ialomiţa, în 1894, care în numai trei ani număra deja 150 de membri, „proprietari mari şi moşneni”.

A cumpărat 100 de iepe din Rusia

În 1900, a plecat în Rusia, de unde a cumpărat 100 de iepe de prăsilă, 20 de cai de muncă şi şapte armăsari din rasa pursânge englez, cu scopul de a avea cai rezistenţi la clima de câmpie, lucru care i-a reuşit: a format o herghelie de 400 de cai cu armăsari de reproducţie. A făcut adevărate experimente, aducând vite din Franţa şi Elveţia, dar nu le-a putut creşte întrucât s-au îmbolnăvit de TBC, de aceea a cumpărat vaci englezeşti din rasa Jersay, care au rezistat cu succes în Bărăgan. Dar marele succes al lui Dumitru Seceleanu a fost aclimatizarea vacilor moldoveneşti. De asemenea, era interesat de creşterea oilor, înaintea Primului Război Mondial turmele sale numărând peste 16.000 de capete de oi din rasa Ţigae.

Continuarea reportajuui AICI