Cătunele devin din ce în ce mai pustii, iar ultimii locuitori trăiesc drama de a vedea cum le dispare comunitatea, cândva plină de viaţă. Buzăul este plin de astfel de cătune, majoritatea în zona de munte.
La Budești, doar doi bătrâni mai țin satul în viață, la Valea Șchiopului, un bărbat de 72 de ani este singurul locuitor, la Mățara, doar opt persoane mai trăiesc în gospodăriile rămase intacte.
La 45 de kilometri distanţă de municipiului Buzău, printre dealurile comunei Cozieni, se află cătunul Valea Roatei, cu peste 15 case vechi, toate părăsite. Oamenii au îmbătrânit, au murit, iar ultimii locuitori au fost izgoniţi de singurătate.
Ciudat este că unele case au încă intacte mobilierul, vesela, icoanele de pe pereţi, chiar şi medicamentele din dulap, exact așa cum le-au lăsat cei care au locuit aici cândva.
Cătunul părăsit se află între Cozieni şi satul Punga, într-un cot al drumului greu accesibil care urcă la peste 700 de metri altitudine. Două bordeie prăpădite, cocoţate în culmea dealului, şi un gard rupt sunt singurele indicii care te anunţă că în spatele colinei se află pâlcul de case părăsite.
Prima gospodărie ruinată de trecerea timpului, care te întâmpină, i-a aparţinut bătrânului Dumitru Stan, fierarului satului.
Găsim însă un geam întredeschis la bucătăria gospodăriei iar când ne aruncăm privirea înăuntru încremenim de uimire: toate lucrurile sunt la locul lor de parcă stăpânul casei ar vrea cândva să se întoarcă.
”În prima casă a locuit familia Stan. Nea’ Dumitru era fierar de meserie. A murit la vârsta de 80 de ani acum vreo 30, chiar 40 de ani. Casa are mai mult de 100 de ani. Se poate vedea cum parcă îşi aşteaptă proprietarii. Au rămas lucrurile intacte, paturile unde au dormit, masa, lucrurile. Pernele au rămas, medicamentele, de mulţi ani sunt aşa”, ne spune Virgil Bâgiu, localnic din Cozieni.
La fel va ajunge peste nu foarte mulți ani și cătunul Valea Șchiopului, comuna Pardoși, de lângă Râmnicu Sărat. Acesta este ținut în viață de unicul său locuitor, Ionică Ghe. Chiriţă, un bărbat trecut de 74 de ani.
Bărbatul vieţuieşte de când se ştie în vechea vatră a satului aproape dispărut, unde numai câteva animale din gospodărie îi mai ţin de urât.
De peste un deceniu, este singur în cătunul uitat de vreme şi de lume, care pe vremuri ocupa cu ale sale gospodării o suprafaţă de circa 400 de hectare. Mai toate casele şi gradjurile din jur au dispărut în ultimii peste 30 de ani.
”Pe vremuri era un sat frumuşel, cu vreo 60 de case. În 1981, când a alunecat terenul, cei mai mulţi s-au dus la Plevna, iar noi am rămas aici. Am stricat dintr-o parte, unde mai aveam o casă, iar cu materialele de acolo am construit aici nişte anexe, bucătăria şi grajdurile”, ne-a povestit singurul locuitor din Valea Şchiopului.
Chiar dacă timpul şi-a pus amprenta pe trupul său iar bolile l-au şubrezit, bărbatul nu are de gând să plece din locurile în care s-a născut. Domnul Chiriţă abia mai vede cu un ochi, are probleme cu stomacul şi cu un picior şchioapătă.
La Budești, în comuna Chiliile, i-am mai găsit doar pe soţii Ion şi Dumitra Gheorghe, care au aproape 80 de ani. Îşi duc traiul într-o izolare de neimaginat pentru mulţi dintre noi.
Pe timp de vară, mai au doi, trei vecini care îngrijesc gospodăriile, însă după sosirea iernii rămân singuri, captivi în vatra cu zecile de case ale aşezării dintre munţi.
Viaţa în satul părăsit este zilnic o provocare pentru Ion şi Dumitra Gheorghe. Celor doi bătrâni le mai ţin companie două pisici şi trei dulăi, care au şi rolul de paznici ai gospodăriei, căreia nu de puţine ori îi dau târcoale urşii, mistreţii şi şacalii.
Casele abandonate, unele cu pereţii dărâmaţi şi cu uşile uitate deschise, gardurile culcate la pământ şi ruinele grajdurilor compun imaginea tristă a satului care abia îşi mai trage suflarea. Până nu demult, în cătunul Budeşti, din comuna Chiliile, trăiau peste 40 de familii.
În ultimele două decenii, comunitatea a început să se stingă, după ce tinerii s-au mutat în alte localităţi iar bătrânii au murit rând pe rând. Vechea biserică a comunităţii, în care preoţii ţineau slujbe la toate sărbătorile, stă acum ferecată.
”Aici sunt în jur de 30 de case încă locuibile dar părăsite. Proprietarii au murit ori s-au mutat mai aproape de orașe, ca să aibă acces mai ușor la serviciu sau la școli. Eu nu cred că vreodată acești oameni vor reveni, pentru că aceste zone nu au utilități, nu au drumuri bune”, explică Dorel Uţă, viceprimar în Chiliile.
Depopularea a afectat întreaga zonă de munte a județului Buzău, în primul rând din cauza stării proaste a drumurilor.
De exemplu, Mățara, sat al comunei Colți, este de negăsit fără un ghid din zonă, mai ales că e înconjurată de pădure. Printre copaci și bătrânele livezi lăsate de izbeliște, răzbat ruinele caselor în care de multă vreme nu mai există suflet de om.
”În jurul vetrei cu cinci, șase case în care trăiesc bătrâni, sunt multe gospodării vechi rămase nelocuite, în paragină. În toată zona montană sunt multe astfel de case rămase de izbeliște, părăsite, dărâmate. Gospodăriile au fost înghițite de natură”, declară Ciprian Chiriac, localnic din Colți.
Mărginite de garduri năpădite de vegetaţie şi presărate ici-colo cu podeţe putrede, uliţele din satul Măţara sunt rareori atinse de roţile căruţelor. Oamenii din Măţara speră că satul lor nu va dispărea şi că, cine ştie, va ajunge un tărâm al făgăduinţei pentru tineri care visează la simplitatea vieţii de odinioară. Aici sunt multe gospodării ce pot fi renovate şi locuite.
Renovarea și introducerea într-un circuit turistic special se află deja în intenția Asociaţiei #better, condusă de arhitectul buzoian Florin Enache.
După ce a constatat că sunt şi la Buzău case ţărăneşti absolut normale, care ar putea fi închiriate turiştilor, arhitectul Florin Enache s-a gândit că le-ar putea utiliza într-un proiect benefic tuturor comunităţilor locale din zona de munte.
Acesta susţine că numai în arealul ”Plaiul Bâscilor” sunt cel puţin 1.000 de astfel de case care pot fi închiriate.
”Sunt case bătrâneşti care stau degeaba, nelocuite, pe la marginea satelor, dar care în continuare sunt în picioare. De câţiva ani, eu, ca arhitect şi ca ONG (#better), sprijin cu diferite lucruri echipa care se ocupă cu Ţinutul Buzăului, care a devenit brand”, spune arhitectul buzoian.
Este un demers pe termen lung, din punct de vedere economic, pentru că vizează dezvoltarea zonei şi, odată cu ea, şi venituri mai mari la bugetul administraţiilor locale.
