Cei 8 săteni din Mățara, cătun al comunei buzoiene Colți, primesc o şansă la un trai mai ușor, după ce le-a fost amenajată o cale de acces către cea mai apropiată localitate în care se află biserica și un magazin. Până de curând localitatea era izolată complet în lipsa unui drum amenajat.
Satul Măţara se află în-o vale împădurită din comuna Colţi. Cea mai apropiată localitate este Muscelu Cărămănești, peste deal, la un kilometru şi jumătate distanţă. Mărginite de garduri năpădite de vegetaţie şi presărate ici-colo cu podeţe putrede, uliţele din Măţara au fost rareori atinse de roţile căruţelor.
Drumul până aici nu putea fi parcurs nici măcar de vreun vehicul mai zdravăn de la pompieri sau salvare. ”Când am căzut, acum doi ani, nu a putut să vină ambulanța până aici. M-au dus cu căruța până la Muscel, m-au pus în mașină apoi la spital. Puteam să mor dacă nu erau copiii la mine să mă care prin văile astea”, mărturisește Ileana, cel mai vârstnic localnic.
Doamna Ileana are 92 de ani și, pentru că este foarte bolnavă, trebuie vizitată frecvent de rude. Pentru prima oară de când se știe, fiica și ginerele i-au ajuns cu mașina până în poartă. Asta, după ce satul Mățara a fost scos din izolare prin amenajarea unui drum de acces acoperit cu balast.
”Ginerele meu are mașină de 40 de ani și niciodată nu a ajuns cu ea până la poarta mea. O lăsa departe și venea pe jos. Acum a zis că mă duce duminica la biserică, unde mă duceam mereu pe vremuri. Când puteam, ne strângeam câțiva vecini și mergeam pe jos la slujbă”, ne spune doamna Ileana.
Foarte bucuros de sosirea cu utilaje a muncitorilor de la drumuri este și nea’ Stelică, unul dintre localnicii mai tineri dar trecut și el de 60 de ani. Are motive acum să spere că va ajunge, în sfârșit, să-și mai rezolve din restanțele cu autoritățile.
”Înainte, pe acest drum nici cu căruța nu aveai curaj să intri. Acum am înțeles că putem și cu bicicleta. Trebuie să ajung la primărie să văd cum rezolv cu buletinul. Probabil că trebuie să ajung la Buzău, o să văd. Mi-a expirat demult și trebuie să fac ultimul card de identitate. Nu am putut până acum, pentru că nu am avut cum să plec de aici”, spune domnul Stelică.
Acesta a lucrat în tinerețe la abatorul din Buzău. A revenit în casa bătrânească după ce i s-au îmbolnăvit părinții, cu peste un deceniu în urmă, apoi a rămas captiv în cătunul izolat. Înainte de modernizarea drumului, obișnuia să meargă în satul vecin o dată la două săptămâni, alături de alți doi, trei vecini, pentru a se aproviziona cu cele necesare traiului.
”Nu puteai să pleci singur pe văile astea, pentru că riscai să cazi pe undeva și să nu te mai găsească nimeni. Acum o să merg mai des, dacă mă ajută și picioarele, după o pâine proaspătă, un ulei, lumânări sau gaz pentru lampă, lanterne. Le cumpărăm și vecinilor noștri mai bătrâni”, mărturisește domnul Stelică.
Bătrânul Ion a fost plimbat cu mașina de un nepot până în cel mai apropiat oraș
Pe domnul Sandu l-am găsit în gospodăria părinților săi, stabilit de ceva vreme cu gândul să-i ajute pe bătrâni la muncă. După balastarea drumului forestier, finalizată zilele trecute, și-a însoțit tatăl într-o scurtă ieșire dincolo de cătunul izolat care i-a ținut atâta vreme captivi pe săteni.
”Părinții mei au ieșit foarte rar din sat. Mama a fost anul trecut la spital, prin martie, iar tata mai fusese cu vreo doi ani în urmă la o nuntă. Pe el, ultima oară, l-am luat în weekend la plimbare. A venit un nepot din Muscel și ne-a luat cu mașina până în orașul Pătârlagele, ca să vadă și el drumul. S-a bucurat tare mult”, spune Sandu.
Proiectul de refacere a drumului dintre cele două sate a necesitat o investiţie de peste 200.000 de lei, pe care autorităţile locale i-au alocat din bugetul local. Intervenţia a constat în balastarea a peste 1,5 kilometri de drum forestier şi amplasarea unor tuburi de scurgere”.
Autorităţile locale se gândesc acum la o soluţie pentru electrificarea micului sat. Demersul va fi însă unul dificil, spune primarul, întrucât furnizorul de electricitate le-a transmis deja că investiţia în infrastructură nu se justifică, dat fiind numărul mic al beneficiarilor.
