Închisoarea comunistă de la Râmnicu Sărat, renumită pentru regimul extrem de dur aplicat deținuților politici, ar putea intra anul acesta în reabilitare, pentru ca ulterior să fie transformată într-un muzeu de interes național.
Reprezentanți ai Guvernului și ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc au venit la Râmnicu Sărat, în încercarea găsirii unor soluții de finanțare, astfel încât ”Închisoarea Tăcerii” să fie reabilitată și inclusă în circuitul turistic.
Mircea Abrudean, secretar general adjunct al Guvernului României și Alexandra Toader, președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului au prezentat autorităților din Râmnicu Sărat Sărat planul pentru reabilitarea monumentului istoric.
Acoperișul fostei închisori s-a prăbușit în urmă cu câteva săptămâni, iar lucrările de refacere ar trebui urgentate. Pentru anul 2021, IICCMER a solicitat deja suma de 600.000 lei, fonduri care vor fi alocate intervențiilor de urgență la acoperișul închisorii.
”Prin acest proiect de transformare a unui fost spaţiu concentraţionar într-unul al reflecţiei asupra naturii criminale a comunismului, IICCMER îşi consolidează misiunea de prezervare a memoriei victimelor regimului comunist din România”, se arată într-un comunicat al IICCMER.
De la înfiinţarea sa în anul 1901, până în 1938, puşcăria râmniceană a fost locul în care au fost închişi deţinuţi de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii deţinuţi politici, membri ai Mişcării Legionare.
În perioada comunismului, aici au fost încarceraţi reprezentanţi ai grupărilor politice, clerici greco-catolici şi romano-catolici, precum şi alţi indezirabili.
Aceştia erau consideraţi „duşmani de clasă”, „bandiţi” şi „contrarevoluţionari”, pentru care nu era permisă „nicio îngăduinţă, niciun fel de slăbiciune omenească pentru aceşti infractori, care la timpul lor, nu au făcut decât să împrăştie suferinţă în sânul poporului muncitor”.
Pe harta românească a locurilor de martiraj cred că Râmnicu Sărat se situează pe primul loc”, spunea Corneliu Coposu despre temniţa în care şi-a pierdut cinci ani din viaţă. Regimul dur de detenţie avea ca finalitate exterminarea, prin tortură pihică, prin privarea de libertate, hrană şi medicamente. Într-una dintre celule a decedat liderul ţărănist Ion Mihalache.
Situată la marginea oraşului Râmnicu Sărat, înconjurată de garduri din cărămidă, precum o fortificaţie, ”Închisoarea Tăcerii”, aşa cum mai este cunoscută temniţa din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, a funcţionat timp de 62 de ani, între anii 1901 şi 1963.
Penitenciarul a fost închis oficial în aprilie 1963, iar supraviețuitorii au fost trimiși în alte închisori sau în domiciliu obligatoriu, sub atenta supraveghere a Securității. Închisoarea a fost folosită ulterior ca depozit.
