Pentru mulți dintre bătrânii care trăiesc din roadele pământului, munca nu se oprește nici atunci când frigul și ploile de toamnă le fac viața grea. Cu pensii modeste și sănătatea șubredă, ei ies zilnic în grădină, iar recoltele adunate cu trudă le reprezintă singurul sprijin esențial.
În grădinile de la marginea municipiului Buzău mai sunt încă de cules varză, ridichi, ardei de câmp și ceapă roșie. Printre puținii care se încumetă să lucreze pe vreme rece se numără soții Elena și Anghel Târcâci, care urmează să împlinească 87, respectiv 89 de ani.
Ei ies la muncă încă de la primele ore ale dimineții, bine înfofoliți, pentru a rezista frigului și vântului. Chiar și în condiții dificile, Anghel își sprijină brațele în cârje pentru a-și odihni trupul obosit, iar împreună continuă să lucreze pământul cu aceeași determinare ca în tinerețe.
Soții Târcâci nu s-au lăsat doborâți de anii trecuți la CAP, care le-au adus pensii modeste, și continuă să muncească zi de zi, din primăvară până în pragul iernii.
Pe lângă greutățile vârstei și sănătatea fragilă, aceștia mai au de înfruntat și provocările vremii. Schimbările climatice au adus stoluri de ciori care le distrug culturile și rup tubulatura de irigații, iar recoltele sunt amenințate de secetă și furtuni.
Cu toate acestea, Elena și Anghel rămân hotărâți și își fac planuri pentru noile culturi, convinși că munca pe care o fac le asigură supraviețuirea și menține vie legătura cu pământul pe care îl cunosc de o viață întreagă.
